Resursele tehnologice devin, în condiţiile societăţii informatizate, un act de identitate pentru orice instituţie, comunitate sau ţară. Globalizarea informaţiei se transformă în realitate, toate resursele intrând într-o relaţie de subordonare cu World Wide Web, cu magistralele informaţionale şi cu Internet-ul.

"Informatica - cu ramura ei cea mai importantă, informatica documentară - intră într-o eră nouă, în care conduce calculatorul spre profitul unui spaţiu de comunicare navigabil şi transparent, centrat pe informaţie"1

Ideea societăţii bazate pe informaţie a fost lansată în SUA şi a devenit de mare interes în Europa după redactarea unui raport celebru al Uniunii Europene, ce poartă numele coordonatorului său, celebru atunci, astăzi controversatului Martin Bangemann.

Noul mediu, format din tehnologiile care converg, se completează, fuzionează şi se caracterizează prin:

  • generalizarea muncii cu calculatorul;
  • dezvoltarea unor capacităţi mari de stocare: CD-uri, DVD-uri, reţele cu debit mare (20 Mb, 155 Mb);
  • trecerea la documentul numeric: totul se aşază, se manipulează şi se exploatează sub forma unor suite de "bits" 0 sau 1, indiferent de natură, format, origine, standardul documentului. Documentul numeric este omniprezent în orice comunicare, informare, documentare, aducând flexibilitate, maleabilitate, conducând la diminuarea costurilor de stocare, de manipulare şi de difuzare a informaţiei;
  • hipertextul şi virtualul produc o adevărată revoluţie culturală; documentele te trimit la alte documente, ţesând o imensă pânză mondială. 2

Bibliotecile, deşi reflectă trecutul, sunt instituţii ale prezentului şi mai ales ale viitorului, iar automatizarea în biblioteci nu este numai o necesitate a supravieţuirii lor, ci şi condiţia adecvării la cerinţele etapei viitoare. Adevărata modernizare a bibliotecilor româneşti trebuie să înceapă cu modernizarea managementului, cu reexaminarea tuturor fluxurilor, a tuturor activităţilor şi relaţiilor.

Menţinerea în afara conectării la reţeaua de informaţii mondială nu mai este posibilă. Învăţământul în general, şi cel superior în special, datorită ritmului deosebit de dezvoltare are nevoie de sisteme deschise. Pentru realizarea acestor sisteme deschise este nevoie de utilizarea în comun a resurselor existente şi de asigurarea compatibilităţii dintre diferite sisteme informatice.