Comunicarea este o activitate umană al cărei conţinut este schimbul de informaţie între parteneri în vederea instaurării şi menţinerii unor relaţii de colaborare şi înţelegere reciprocă. Prin comunicare se urmăresc două obiective: unul de natură cognitivă (comunicăm pentru că vrem să transmitem ascultătorului o anumită informaţie sau vrem să aflăm ceva de la el) şi altul de natură socială (comunicarea e orientată spre obţinerea anumitor rezultate).

Caracteristicile de bată ale comunicării sunt: a) comunicarea este o formă de comportament raţional, fiind în acelaşi timp şi o formă de interacţiune socială; b) comunicarea este orientată spre realizarea unui anumit scop, stabilirea unor relaţii între oameni; c) comunicarea verbală are la bază un limbaj, adică un anumit vocabular utilizat în conformitate cu anumite reguli gramaticale.

Unitatea elementară a comunicării este actul comunicativ. Identificarea componentelor actului de comunicare este deosebit de importantă pentru procesul didactic.pentru a exprima un mesaj astfel încât să poată fi uşor înţeles, vorbitorii trebuie să fie siguri nu numai de faptul că scopul lor e clar şi corent, ci şi de faptul că mijloacele de limbă folosite sunt adecvate situaţiei concrete de vorbire. Complexitatea procesului de comunicare presupune existenţa a şase elemente esenţiale ale actului de comunicare: emiţătorul, mesajul, destinatarul, contextul, codul, contactul (după R.Jakobson).