Eficienţa unui sistem de pedepse poate fi apreciată după gradul de atingere a scopului acestora şi după impactul efectiv asupra societăţii. Orice pedeapsă din acest sistem are drept scop prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, ceea ce presupune o individualizare adecvată a reacţiei sociale la faptele prejudiciabile prevăzute de legea penală. O instituţie relativ nouă în sistemul de justiţie penală al Republicii Moldova, care promovează tendinţa moderată de tratament al delincvenţei, este probaţiunea. Probaţiunea reprezintă un pas important în contextul racordării legislaţiilor naţionale la standardele internaţionale, având drept scop crearea unei zone intermediare în sistemul de pedepse, reevaluarea conceptului represiv spre unul curativ.

Probaţiunea este un complex de activităţi de evaluare, asistenţă, consiliere psihosocială şi supraveghere în comunitate a persoanei în conflict cu legea penală (învinuit, inculpat, condamnat), cu scopul de a o reintegra în societate, şi protejarea comunităţii de riscul recidivei.

Diversitatea activităţilor de probaţiune servesc unui dublu scop: protecţia comunităţii prin monitorizarea continuă a comportamentului infractorului şi reintegrarea socială a acestuia. În planul serviciilor, probaţiunea înglobează activităţi menite să sporească eficienţa sistemului de justiţie penală şi să mărească importanţa conceptului de individualizare a pedepsei penale.

Instituţia probaţiunii, deşi este implementată în Republica Moldova la nivel de proiecte-pilot de mai mulţi ani, păstrează caracterul noutăţii. Instituţional, serviciul de probaţiune a fost creat la 12 ianuarie 2007, cadrul normativ-juridic al probaţiunii fiind definitivat prin Legea nr. 8-XVI din 14.02.2008 cu privire la probaţiune. Un rol deosebit în implementarea probaţiunii revine consilierului de probaţiune, care trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile în mod profesionist.