Istoria criticii literare reprezintă studiul aprofundat al literaturii din perspectiva interpretărilor, a punctelor de vedere critice, a opiniilor publice, care fac ca opera literară, implicit autorul acesteia, să capete rezonanțe viabile sau să rămână în umbră, în dependență de actul receptării.

Cursul de Istoria criticii literare propune o perspectivă de ansamblu asupra actului creator, începând cu M. Kogălniceanu, care sesizează pentru prima dată nevoia de spirit critic în cultura românească și terminând cu criticii literari contemporani.

Selectarea tematicii şi a materialului lingvistic s-a făcut în funcţie de specificul domeniului: Științe ale educației. Un profesor/ specialist de limba și literatura română are nevoie mereu de actul critic pentru interpretarea diverselor tipuri de texte, astfel că, cursul își propune să analizeze, în plan evolutiv, dezvoltarea criticii literare de la primele elemente de gândire critică în cultura românească și până la critica științifică actuală.

În cadrul cursului vor fi studiați următorii critici literari din România și Republica Moldova: M. Kogălniceanu, Al. Russo, Radu Ionescu, B.P. Hasdeu, T. Maiorescu, E. Lovinescu, G. Călinescu, C.Dobrogeanu-Gherea, G. Ibrăileanu, T. Vianu, A. Marino, Ovid S. Crohmălniceanu, I. Rotaru, P. Cornea, M. Zaciu, N. Manolescu, E. Simion, Alex. Ștefănescu, M. Cimpoi, M. Dolgan, E. Botezatu, I. Ciocanu, V. Coroban, C. Popovici, H. Corbu, Al. Burlacu, N. Bilețchi etc.

Cursul se derulează pe o perioadă de un semestru şi cuprinde activităţi de studiu direct și individual, organizat în jurul bibliografiei sugerate la sfârsitul fiecărei unităţi de învăţare. Cursului îi sunt rezervate 120 de ore: 60 de ore contact direct și respectiv – 60 de ore – studiu individual.