E-learning USCH

Numele Europa pare a fi fost necunoscut de Homer. Abia poetul Hesiod ne aduce cele mai vechi mărturii, în lucrarea sa numită Theogonia. Europa este aici una dintre cele trei mii de Oceanide, nimfe ale mării, fiicele lui Ocean şi ale lui Thetis. Această Europa, fată radioasă, cu ochii clari şi piele albă a fost cucerită de Zeus, transformat într-un taur alb. Din dragostea lor s-a născut prima dinastie cretană, care a fost, în definitiv, leagănul civilizaţiei noastre.

Dincolo de aspectele mitologice, se pare că termenul Europa este o formă provenită din cuvântul semitic oreb sau ereb, care înseamnă care apune, asfinţit. O altă ipoteză este aceea că termenul originar ar fi opia, care înseamnă pămant. Nu în ultimul rând, amintim epitetul homeric euruope, care ar veni de la eurus – mare şi ops - ochi (adică care vede departe).

Numele de Europa este prezent şi în poemul lui Apolon Pitianul (contemporan cu Hesiod), care îl evocă de două ori în lucrarea sa. În viziunea lui Apolon, Europa nu era decât o parte a Greciei continentale, alături de Peloponez şi de insulele Mării Egee.